LICEUL TEORETIC „NICOLAE CARTOJAN”
Este un pas important în viață să reuşeşti să te integrezi în mijlocul semenilor. Eşti smuls din şcoala generală şi adus în liceu, ţi se pare ciudat, nu vrei să accepţi (dar, probabil, deja te-ai acomodat). Gândeşte-te că mai sunt multe lucruri în viată pe care nu le-ai făcut… cum, ai putea sări peste liceu ?
Pentru faptul că ai reuşit să ajungi aici, la noi, la LICEUL TEORETIC “NICOLAE CARTOJAN” ar trebui să fii mândru de tine !
De ce liceul “Nicolae Cartojan” ?
De ce un liceu cu profil teoretic ?
Iniţial pentru a fi « altfel » decât ceilalţi….Apoi din curiozitatea de a desluşi tainele disciplinelor umaniste și realiste dar, şi pentru că ți-ai dorit la final să poți spune că ai facut ce ți-a plăcut, că ai învăţat multe lucruri interesante pe care mulţi dintre prietenii tăi nu au avut ocazia să le cunoască.
Nicolae Cartojan (4 decembrie 1883, comuna Călugăreni-Uzunu, judeţul Giurgiu – 20 decembrie 1944, Bucureşti) – istoric literar. Fiul lui Anghel Cartojan şi al Mariei (născută Petrescu). Liceul „Sf. Sava” (absolvit în 1902); Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, student al lui Ioan Bianu (absolvită în 1906). Se îndreaptă de timpuriu spre studiul literaturii române vechi şi spre cercetarea manuscriselor din Biblioteca Academiei Române, unde lucrează o vreme (1906-1912), funcţionând în acelaşi timp ca profesor secundar. După o specializare la Berlin (1912-1914), îşi trece doctoratul cu o teză despre „Alexandria” în literatura românească (1920) şi este numit asistent la catedra lui Ioan Bianu (1921); conferenţiar (1923) şi profesor titular al catedrei de istoria literaturii române vechi (1930). Membru al Academiei Române (1941).
După mai multe studii pregătitoare, publică lucrarea Cărţile populare în literatura românească (I-II, 1929-1938), minuţioasă investigare a unor texte rămase în cea mai mare parte inedite; erudiţia, buna metodă filologică şi meticulozitatea cercetărilor i-au permis sistematizarea unui uriaş material referitor la cărţile populare, aproape necercetate până la el, într-o sinteză ale cărei linii generale rămân valabile şi astăzi şi care i-a adus o reputaţie internaţională bine meritată (membru al Medieval Academy of America din 1929; colaborator al lui Philippe Edouard Leon Van Tieghem la Repertoire chronologique des literatures modernes; doctor honoris causa al Universităţii din Padova, 1942). Între 1940 şi 1945 apar primele trei din cele patru volume proiectate ale Istoriei literaturii române vechi. Este fondatorul cercetării moderne a literaturii române vechi.
Opera literară
• „Alexandria” în literatura românească, Bucureşti, 1920;
• „Alexandria” în literatura românească. Noi contribuţii, Bucureşti, 1922;
• Legendele Troadei în literatura veche românească, Bucureşti, 1925;
• Breve storia della letteratura romena, Roma, 1926;
• „Fiore di virtu” în literatura românească, Bucureşti, 1928;
• Cărţile populare în literatura românească, I Epoca influenţei sud-slave, II Epoca influenţei greceşti, Bucureşti, 1929-1938 (ediţia II, I-II, 1974, postfaţă de Mihai Moraru);
• Istoria literaturii române vechi, I-III, Bucureşti, 1940-1945 (ediţia II, 1980, prefaţă de Duiliu Zamfirescu, postfaţă de Dan Simonescu);
• Mihail Kogălniceanu. Activitatea literară, Bucureşti, 1942;
• Discursul de recepţie (postum; neterminat, publicat de Gheorghe Mihăilă), în „Manuscriptum” nr. 2, 1984;
• Istoria literaturii române vechi, prefaţă de Dan Horia Mazilu, bibliografii finale de Dan Simonescu, ediţie îngrijită de Rodica Rotaru şi Andrei Rusu, Bucureşti, 1996.
Din anul 1990, ca rezultat al restructurării învăţământului, este organizat ca liceu teoretic sub denumirea de Liceul Teoretic ”NICOLAE CARTOJAN” cu două filiere: filiera teoretică şi filiera vocaţională. Filiera teoretică funcţionează cu două profiluri: real şi uman, iar filiera vocaţională, cu profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare . Învăţământul pedagogic, deşi tânăr, prin străduinţa şi măiestria colectivului de cadre didactice, a înregistrat rezultate deosebite, concretizate în promoţii de învăţători-educatoare şi promoţii de bibliotecar – documentarist, care în marea majoritate lucrează în învăţământul preşcolar şi primar sau în alte domenii ca urmare a continuării studiilor în învăţământul superior. De ce “Nicolae Cartojan”? Pentru că a fost un mare român, academician, biograf, cercetător literar, istoric literar, pedagog şi publicist, profesor de limba şi literatura română la Şcoala Comercială şi Gimnaziul “Ion Maiorescu” Giurgiu, din 1907 până în timpul Primului Război Mondial. Numele marelui istoric literar ne-a conferit un nou statut şi ne-a configurat un destin pe măsură. An de an am pus câte o realizare, pentru a ridica un edificiu demn de marele nostru înaintaş. Şi poate că numele care ne-a marcat nu a fost ales întâmplător, ci ni l-a dat Destinul: Nicolae, „nik“, provenit de la verbul „nikao“, adică „a învinge“. Liceul a cunoscut perioade dificile, dar si-a câştigat în timp un prestigiu real. Acest lucru se datorează generaţiilor de cadre didactice şi elevi care s-au succedat. Performanţa şcolară reprezintă o prioritate atât pentru elevii Liceului Teoretic “Nicolae Cartojan” Giurgiu, cât şi pentru unii din profesorii liceului. Rezultatele obţinute la olimpiade şi concursuri şcolare stau mărturie a seriozităţii şi calităţii muncii depuse de aceşti minunaţi elevi şi profesori. Pentru unii elevi şi profesori, o distincţie la faza naţională reprezintă visul de o viaţă, un miraj, o „fata morgana“, pentru alţii o realitate, o împlinire, o răsplată a muncii depuse, o confirmare a valorii. I-aş aminti pe câţiva dintre elevii liceului care astăzi, absolvenţi ai unor prestigioase instituţii de învăţământ superior sunt colegii noştri de cancelarie: Stocheci Iulian (istorie), Găulea Mariana (geografie), Boboc Silvia (consilier psihopedagog), Udrescu Adelina (limba franceză), Rădan Mirela (limba engleză), Predica Marilena (istorie), Bîtfoi Cristina (limba şi literatura română). Poate niciodată mulţumirea sufletească a unui dascăl nu este mai mare decât atunci când constată că sămânţa cunoaşterii semănată de el cu atâta trudă a rodit, iar discipolul îşi depăşeşte profesorul. Şi acum, un cuvânt pentru elevii noştri de acum: ne bucurăm că sunteţi ai noştri, că prin voi suntem şi rămânem plini de viaţă, că ne oferiţi respectul şi satisfacţiile zilnice ale lucrului bine făcut, dar, întâi de toate, avem mulţumirea sufletească pentru că prin voi, prin seriozitatea şi performanţele voastre, Liceul “Nicolae Cartojan“ capătă în fiecare an un plus de prestigiu. Să fiţi mândri că purtaţi emblema Liceului Teoretic “Nicolae Cartojan” şi să vă străduiţi ca, prin aportul individual, să duceţi faima liceului acesta la cote tot mai înalte, lăsându-vă astfel amprenta proprie pe această instituţie, în timpul trecerii voastre prin şcoală către viaţă. Cât despre noi, profesorii, suntem şi vom fi întotdeauna doritori să vă învăţăm, să vă susţinem, să vă înţelegem şi să vă ajutăm în tot ceea ce veţi întreprinde în pregătirea voastră pentru viaţă.
