Nicolae Cartojan - Liceul Teoretic Nicolae Cartojan Giurgiu

Go to content

Main menu:


.
 
              Nicolae Cartojan (4 decembrie 1883, comuna Călugăreni-Uzunu, judeţul Giurgiu - 20 decembrie 1944, Bucureşti) - istoric literar. Fiul lui Anghel Cartojan şi al Mariei (născută Petrescu). Liceul „Sf. Sava” (absolvit în 1902); Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, student al lui Ioan Bianu (absolvită în 1906). Se îndreaptă de timpuriu spre studiul literaturii române vechi şi spre cercetarea manuscriselor din Biblioteca Academiei Române, unde lucrează o vreme (1906-1912), funcţionând în acelaşi timp ca profesor secundar. După o specializare la Berlin (1912-1914), îşi trece doctoratul cu o teză despre „Alexandria” în literatura românească (1920) şi este numit asistent la catedra lui Ioan Bianu (1921); conferenţiar (1923) şi profesor titular al catedrei de istoria literaturii române vechi (1930). Membru al Academiei Române (1941).
              După mai multe studii pregătitoare, publică lucrarea Cărţile populare în literatura românească (I-II, 1929-1938), minuţioasă investigare a unor texte rămase în cea mai mare parte inedite; erudiţia, buna metodă filologică şi meticulozitatea cercetărilor i-au permis sistematizarea unui uriaş material referitor la cărţile populare, aproape necercetate până la el, într-o sinteză ale cărei linii generale rămân valabile şi astăzi şi care i-a adus o reputaţie internaţională bine meritată (membru al Medieval Academy of America din 1929; colaborator al lui Philippe Edouard Leon Van Tieghem la Repertoire chronologique des literatures modernesdoctor honoris causa al Universităţii din Padova, 1942). Între 1940 şi 1945 apar primele trei din cele patru volume proiectate ale Istoriei literaturii române vechi. Este fondatorul cercetării moderne a literaturii române vechi.


Opera literară
 
• „Alexandria” în literatura românească, Bucureşti, 1920;
• „Alexandria” în literatura românească. Noi contribuţii, Bucureşti, 1922;
• Legendele Troadei în literatura veche românească, Bucureşti, 1925;
• Breve storia della letteratura romenaRoma, 1926;
• „Fiore di virtu” în literatura românească, Bucureşti, 1928;
• Cărţile populare în literatura românească, I Epoca influenţei sud-slave, II Epoca influenţei greceşti, Bucureşti, 1929-1938 (ediţia II, I-II, 1974, postfaţă de Mihai Moraru);
• Istoria literaturii române vechi, I-III, Bucureşti, 1940-1945 (ediţia II, 1980, prefaţă de Duiliu Zamfirescu, postfaţă de Dan Simonescu);
• Mihail Kogălniceanu. Activitatea literară, Bucureşti, 1942;
• Discursul de recepţie (postum; neterminat, publicat de Gheorghe Mihăilă), în „Manuscriptum” nr. 2, 1984;
• Istoria literaturii române vechi, prefaţă de Dan Horia Mazilu, bibliografii finale de Dan Simonescu, ediţie îngrijită de Rodica Rotaru şi Andrei Rusu, Bucureşti, 1996.
 


www.crispedia.ro
 
 

Back to content | Back to main menu